Ganduri de vanzare.

Astazi m-am trezit tarziu. E sambata si am de gand sa stau in pat toata ziua. Am avut o saptamana incarcata si agitata si tot ce-mi doream azi era sa stau in pat, sa citesc o carte buna si sa beau multe ceaiuri. Vremea m-ar fi ajutat si starea de spirit si mai mult.
Dar nu, a inceput sa-mi sune telefonul de dimineata de la 9. Ca seful nu-si gaseste dosarul pe care i l-am lasat pe birou ieri seara, si colegii imi cer detalii despre planul acela pe care l-am scris ieri. Ce detalii? L-am scris IERI! Nu exista detalii…nu conteaza, inventez ceva. Oricum nimanui nu-i pasa.
As fi vrut sa stau linistita, sa ma gandesc, sa ma gandesc la mine, la el, la altii, la noi. Dar cine suntem noi ? Uneori avem impresia ca avem un cuvant de spus, chiar ultimul, in deciziile ce ne vor schimba viitorul, ce ne vor schimba pe noi…pentru totdeauna. N-avem, si niciodata n-am avut. Asa as vrea sa stau toata ziua, in pace, cu filosofiile mele. Dar niciodata nu am TIMP. Si vreau sa am timp. Si-acum iar suna nenorocitul ala de telefon. M-a sunat D. El m-a trezit de fapt. M-a sunat si I. Nu va vreau! Nu va MAI vreau! Nu azi, nu, niciodata! Cine va credeti?! ce va face sa considerati ca ma puteti controla? Si nu atat pe mine cat gandurile mele. Ceea ce puteti voi controla sunt cel mult faptele mele, trairile mele EXTERIOARE. Niciodata. Niciodata. Niciodata (!) n-o sa-mi stiti gandurile. Niciodata n-o sa le aveti. Pentru ca sunt ale mele. Pentru ca sunt singurul produs din lumea asta pentru care nu se face marketing. Sunt singurele care-mi apartin si pe care nu vreau sa le vand niciodata!
Devin putin isterica, si asta pentru ca nu-i mai vreau, desi i-am vrut atat de mult! Si asta ma scoate din sarite. Dupa atata vreme. Ma intreb cum am putut sa fiu atat de…oarba? Oricum, acum nu mai are importanta. Pentru nimeni. Nu-mi pasa. Si lor daca le pasa, cu asta o sa ramana.
Eu o sa ma culc, e sambata. O sa-mi inchid telefoanele, o sa…..o sa dorm, si-o sa-l visez. Iar, si iar, si iar…Obsesiv, enervant chiar…
As vrea sa pot sa-i spus, sa stie, dar niciodata….Gandurile sunt doar ale mele si nu sunt de vanzare.

Published in: on 21 Iulie 2010 at 1:35 am  Comments (2)  

Iepurasii de Paste

A fost singura de Paste. Nu prea-i pasa oricum. Ea uraste sarbatorile, dar iubeste cadourile. Deci cu atat mai bine ca a fost singura, cadourile oricum le-a primit, si n-a fost necesar nici macar sa se ridice din pat ca sa mearga sa cumpere o prajitura. Ce sa mai vorbim de oua rosii si sarmale?!
Oricum a stiut ca nu are musafiri, deci la ce folos? Locuieste singura intr-un oras mare si nu prea are prieteni aici. Nici nu s-a straduit sa-si faca prieteni. Nu ii place sa socializeze, si chiar si ea se mira ca exista doi barbati in viata ei. Eh, macar ei doi fac cat unul bun. Asta isi spune singura in fiecare zi, si asta e singurul lucru care ii tine constiinta in continuare adormita.

D. este unul dintre ei. El este mai in varsta decat ea cu 20 de ani. Asta o fascineaza. E profesor si inteligenta lui o fascineaza si mai tare. Nu este tocmai un barbat frumos, e si insurat…dar…nu le poti avea pe toate. Ea se simte ca un copil intr-un parc de distractii de fiecare data cand se vede cu el, desi stie ca n-ar trebui sa fie asa, dar ea oricum nu-si doreste de la el nimic mai mult decat are deja. Si are destule… El i-a trimis cadoul printr-un curier…plus trandafiri rosii. Dar ea uraste florile la buchet. Le vrea in ghiveci. Ii aduc un sentiment de siguranta, in timp ce florile la buchet, oricat de frumos ar fi, ce ar putea exprima decat o senzatie trecatoare?! dar totusi, sunt trandafiri rosii…

I. este un tanar om de afaceri. Prea tanar. A avut noroc, si ea considera ca a avut prea mult si prea dintr-o data. A avut el noroc si pentru ea. Asta este singurul aspect care ii displace. Ea a trebuit sa munceasca (mult) pentru ceea ce a devenit (destul de tanara) si el…el a avut doar noroc. I. e tanar, e inteligent, e frumos …si imatur. Comparativ cu ea. El i-a trimis cadoul prin alt curier….imbracat in Iepuras. Gestul l-a considerat dragut, dar imatur si infantil, dat fiind ca el nu stie cat de superficiale considera ea simblolurile acestea…Marketing pur. Asa se vinde o sarbatoare. Ea stie, doar e domeniul ei! Si-apoi, I. de ce nu i-a trimis flori?

Despachetand cadourile precum un copil la care vine Iepurasul pentru prima data, rupea ambalajele si astepta surprizele ce aveau sa sara din joben.

O singura ecuatie ii ghideaza viata: 1+1=1 (D. si I., impreuna, fac barbatul perfect). N-ar putea sa renunte la nici unul dintre ei, caci s-ar alege cu un singur barbat, si acela atat de departe de a fi perfect. Si EA…EA e o perfectionista.

Published in: on 7 Aprilie 2010 at 1:26 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Ea…si constiinta.

Ea iubeste.

Ii iubeste pe amandoi si pana la infinit pe fiecare in parte. Desi cred ca nu sunteti de acord, pentru ca daca iubesti trebuie sa directionezi intreaga cantitate de iubire intr-o singura parte si chiar daca e infinita, daca iubesti doua persoane trebuie sa imparti intreaga cantitate la doi, si atunci……..intervine constiinta.
Dar ea n-are constiinta, si iubeste cu toata fiinta ei, pana la epuizare.
Are un job serios, si de la 9 AM la 5 PM da dovada de o stapanire de sine iesita din comun. Locuieste intr-o casa superba, intr-un cartier linistit, de la marginea orasului. Indata ce ajunge acasa, se dezbraca de haine si de atitudine. Ea adora forfota orasului, dar cartierul in care locuieste este scutul ei de aparare. Aici poate iesi din casa „goala”. Nu trebuie sa-si imbrace atitudinea tot timpul. Asta o oboseste mai tare decat sa iubeasca inmultit cu doi. Si are doua telefoane, si evident ca fiecare EL in parte o suna pe alt numar de telefon. Pentru a nu provoca neplaceri, fireste, in fiecare noapte inchide cate un telefon.
Ea are un principiu dragut: Cand va intalni barbatul perfect, el va avea ambele ei numere de telefon. Dar asta ar insemna si ca ea ar putea candva sa dezvolte acel defect numit constiinta. Iar asta ar insemna inceputul sfarsitului pentru ea.
Astazi amandoi sunt plecati din oras, iar ea are timp sa se gandeasca.

Ce am facut din viata mea? Sunt o femeie inteligenta si independenta. Cum am ajuns aici? Evident, singurul vinovat pentru situatia in care ma aflu sunt eu. Pana la urma tot vor afla cumva unul de celalalt, pentru ca sunt si am fost mereu destul de ghinionista cand am incercat sa ascund ceva. Chiar si de mama……ah, mama, ce dor mi-e de ea. Mama ar fi stiut ce sa-mi spuna fara sa-mi dea impresia ca ma judeca. Dar eu nu vreau sa afle unul de altul! Eu ii vreau pe amandoi, si numai pentru mine. M-as casatori cu amandoi…oare se poate in vre-un stat? Hmmmmm….as putea sa ma mut acolo… Stai…sunt egoista? Nu! Doar ca…..

Ea este singura care are dreptul sa iubeasca la fel doua persoane si nimeni din lume nu mai poate face asta. Ea ii iubeste pe amandoi la fel de mult. Pe cat de sigura pe ea este la job, pe atat de neincrezatoare este cand ajunge acasa. N-are incredere ca altcineva ar putea ajunge la „performanta” ei. Ea crede ca restul oamenilor au un mare defect: constiinta. Si Doamne, cat adora defectul acesta la iubitii ei! Ii place sa fie singura femeie din viata lor si ar fi capabila sa fie geloasa pe oricare femeie ar incerca sa-i strecoare iubitului ei un numar de telefon. Dar ea STIE ca este iubita. Niciodata nu o sa o paraseasca. Sau poate se minte. Dar ea adora sa se minta.

E tarziu si e in pat deja. Maine merge la servici si in noaptea asta si-a lasat amandoua telefoanele deschise pentru ca doarme singura.

Suna telefonul.

Ah! E EL! stiam ca nu poate sta o noapte fara sa-mi auda vocea!

Published in: on 2 Aprilie 2010 at 2:18 am  Comments (6)  
Tags: ,

Barbatul Perfect

Am crezut acum o vreme ca nu mai exista nici Fat-Frumos, nici barbatul perfect si poate chiar am renuntat la un moment dat sa mai caut macar. M-am multumit cu tentative si imitatii ieftine.
Acum pot sa spun clar si raspicat ca m-am inselat amarnic. Barbatul perfect exista. Totul se rezuma la 1+1=1. Va explic imediat.
Deocamdata sa clarific conceptul de barbat perfect. EL:

-nu te vede niciodata urata si grasa, indiferent cum arati
-nu se supara ca nu-l asculti cand vorbeste si apoi te asculta cu cel mai mare interes din lume
-niciodata nu te cearta, indiferent de prostia monumentala pe care ai facut-o
-face cea mai buna cafea pe care ai baut-o vreodata, si o face cu atata nonsalanta…
-stie sa gateasca, te ajuta la curatenie si are grija ca tu sa ai timp sa te uiti la film si sa iti faci unghiile
-nu te jigneste niciodata, cu nimic, nici macar fara sa vrea
-iti deschide usa si isi pune haina pe balti pentru ca tu sa nu te uzi la picioare
-te sustine cand ti regim
-te duce la mall cand ai chef de shopping si sta cu tine sa probezi 10 rochite si 7 perechi de sandalute in timp ce iti cauta pe rafturi altele care ar putea sa iti placa
-etc (aici intra TOATE calitatile pe care vi le doriti voi de la barbatul perfect)

Acestea si inca 1000 de calitati le vreau eu la barbatul perfect si, evident, nici un defect. Dar cum barbatul perfect exista, dar nu exista si o lume perfecta, mi-am dat seama ca singurul mod in care poti sa gasesti barbatul perfect este sa ti-l compui singura din mai multi barbati imperfecti.

E atat de simplu! Si totusi, noi, ca femei, traim conduse de constiinta. Admitem ca barbatul perfect NU exista si nici nu incercam sa-l compunem. In cel mai bun caz gasim barbatul aproape perfect sau, in cele mai multe cazuri, unul cu potential, si incercam, pe cat putem, sa-i schimbam acele obiceiuri pe care noi i le consideram defecte.
Aici intervine vesnica intrebare din partea partii „adverse” : De ce vrei sa devin altul decat cel de care te-ai indragostit „la inceput”?
Raspuns: Pentru ca noi suntem atrase de ceva ce putem modela dupa bunul plac si gust…Pentru ca vrem sa fim mandre ca noi l-am facut mai bun decat era, chiar daca era foarte bun si inainte!…Pentru ca daca ar exista barbatul perfect intr-unul singur, nu compus din mai multi, atunci, dragile mele, nu ne-ar place. Pentru ca ar fi plictisitor sa fie….perfect….cel putin, nu de la inceput 🙂

Published in: on 31 Martie 2010 at 7:56 pm  Comments (4)  
Tags: